Sari la conținut

viermuleț

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din vierme + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /vjer.muˈleʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
viermuleț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ viermuleț viermuleți
Articulat viermulețul viermuleții
Genitiv-Dativ viermulețului viermuleților
Vocativ viermulețule viermuleților
  1. viermușor.


Traduceri

Referințe