Sari la conținut

vinclu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Winkel.

Pronunție

  • AFI: /'vin.klu/


Substantiv


Declinarea substantivului
vinclu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vinclu vincluri
Articulat vinclul vinclurile
Genitiv-Dativ vinclului vinclurilor
Vocativ vinclule vinclurilor
  1. piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri.
  2. bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi.


Traduceri

Referințe