vindicative

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din vindicativ.

Pronunție

  • AFI: /vin.di.ka'ti.ve/


Adjectiv

  1. forma de feminin plural pentru vindicativ.
  2. forma de neutru plural pentru vindicativ.





engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche vindicatif sau direct din latină medie vindicativus; echivalent cu vindicate + -ive.

Pronunție

  • AFI: /vɪn'dɪkətɪv/
  • AFI: /'vɪndɪˌkeɪtɪv/


Adjectiv

vindicative (comp. more vindicative, sup. most vindicative)

  1. justificativ, care susține, care motivează
  2. vindicativ, răzbunător

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din vindicatif.

Pronunție

  • AFI: /vɛ̃.di.ka.tiv/


Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru vindicatif.