vituperație

română

Etimologie

Din franceză vitupération.

Pronunție

• AFI: /vi.tu.pe'ra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului vituperație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vituperație	vituperații
Articulat	vituperația	vituperațiile
Genitiv-Dativ	vituperației	vituperațiilor
Vocativ	vituperație	vituperațiilor

1. (livr.) blamare, defăimare, denigrare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online