defăimare
română
Etimologie
Din a defăima.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului defăimare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | defăimare | defăimări |
| Articulat | defăimarea | defăimările |
| Genitiv-Dativ | defăimării | defăimărilor |
| Vocativ | defăimare | defăimărilor |
- acțiunea de a defăima și rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere; dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online