vituperare

română

Etimologie

Din verbul a vitupera.

Pronunție

• AFI: /vi.tu.pe'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului vituperare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vituperare	vituperări
Articulat	vituperarea	vituperările
Genitiv-Dativ	vituperării	vituperărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a vitupera și rezultatul ei.

Cuvinte derivate

• vitupera
• vituperat

Traduceri

faptul de a vitupera

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină vitium și parare.

Pronunție

• AFI: /vitupe'rare/

Verb

1. a vitupera

Sinonime

• infamare

Cuvinte derivate

• vituperabile
• vituperio

Referințe

• Treccani.it