vitupera

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză vitupérer < latină vituperare.

Pronunție

  • AFI: /vi.tu.pe'ra/


Verb


Conjugarea verbului
vitupera
Infinitiv a vitupera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vituperez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vitupereze
Participiu vituperat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a blama, a defăima, a denigra.


Traduceri

Anagrame

Referințe