Sari la conținut

voinicime

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din voinic + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /voj.niˈʧi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
voinicime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ voinicime voinicimi
Articulat voinicimea voinicimile
Genitiv-Dativ voinicimii voinicimilor
Vocativ voinicime voinicimilor
  1. (pop.) mulțime de voinici.


Traduceri

Referințe