volută
română
Etimologie
Din franceză volute, italiană voluta.
Pronunție
- AFI: /vo'lu.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului volută | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | volută | volute |
| Articulat | voluta | volutele |
| Genitiv-Dativ | volutei | volutelor |
| Vocativ | volută | volutelor |
- (arhit.) ornament în formă de spirală, folosit la capitelurile coloanelor ionice, corintice și compozite; (p.gener.) ornament în spirală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online