volută

română

Etimologie

Din franceză volute, italiană voluta.

Pronunție

• AFI: /vo'lu.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului volută
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	volută	volute
Articulat	voluta	volutele
Genitiv-Dativ	volutei	volutelor
Vocativ	volută	volutelor

1. (arhit.) ornament în formă de spirală, folosit la capitelurile coloanelor ionice, corintice și compozite; (p.gener.) ornament în spirală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online