vorbăreț

română

Din a vorbi + sufixul -ăreț.

Declinarea adjectivului vorbăreț
	Singular	Plural
Masculin	vorbăreț	vorbăreți
Feminin	vorbăreață	vorbărețe
Neutru	vorbăreț	vorbărețe

(adesea substantivat) căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbar.
(fig.) expresiv.