limbut

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină linguutus (după limbă).

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
limbut
Singular Plural
Masculin limbut limbuți
Feminin limbută limbute
Neutru limbut limbute
  1. care vorbește mult (și fără rost).

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
limbut
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ limbut limbuți
Articulat limbutul limbuții
Genitiv-Dativ limbutului limbuților
Vocativ limbutule limbuților
  1. om care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe