vorbareț

română

Etimologie

Din a vorbi + sufixul -areț.

Pronunție

• AFI: /vor.ba'reʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului vorbareț
	Singular	Plural
Masculin	vorbareț	vorbareți
Feminin	vorbareță	vorbarețe
Neutru	vorbareț	vorbarețe

1. (înv.) vorbăreț.
2. (învechit) (fig.) expresiv, elocvent, grăitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online