vornicire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vornici.

Pronunție

  • AFI: /vor.ni'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vornicire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vornicire vorniciri
Articulat vornicirea vornicirile
Genitiv-Dativ vornicirii vornicirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a vornici și rezultatul ei.


Traduceri