vrednicire
română
Etimologie
Din vrednici.
Pronunție
- AFI: /vred.ni'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului vrednicire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vrednicire | vredniciri |
| Articulat | vrednicirea | vrednicirile |
| Genitiv-Dativ | vrednicirii | vrednicirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a vrednici și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri