vrednici

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vrednic.

Pronunție

  • AFI: /vred.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
vrednici
Infinitiv a vrednici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vrednicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vrednicească
Participiu vrednicit
Conjugare IV
  1. (pop.) a se învrednici.
  2. (v.tranz.) (înv.) a merita.


Traduceri

Referințe