Sari la conținut

vânturel

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din vânt + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /vɨn.tu'rel/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânturel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânturel vânturele
Articulat vânturelul vânturelele
Genitiv-Dativ vânturelului vânturelelor
Vocativ vânturelule vânturelelor
  1. vântuleț.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
vânturel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânturel vânturei
Articulat vânturelul vântureii
Genitiv-Dativ vânturelului vântureilor
Vocativ vânturelule vântureilor
  1. (ornit.) vindereu.


Traduceri

Referințe