De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus weban.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
weben
|
| Infinitiv
|
weben
|
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
|
webst
webt
|
| Indicativ imperfect
|
webte
|
| Participiu perfect
|
gewebt
|
| Verb auxiliar
|
haben
|
- a țese, a croșeta, a împleti
Cuvinte derivate
