De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus weban.
Verb
Conjugarea verbului
weben |
| Infinitiv |
weben |
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg. |
webst
webt |
| Indicativ imperfect |
webte |
| Participiu perfect |
gewebt |
| Verb auxiliar |
haben |
- a țese, a croșeta, a împleti
