weinen

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus weinon.

Pronunție

  • AFI: /ˈwaɪ̯n/
  • AFI: /ˈwaɪ̯nən/


Verb


Conjugarea verbului
weinen
Infinitiv weinen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
weinst
weint
Indicativ imperfect weinte
Participiu perfect geweint
Verb auxiliar haben
  1. a plânge
    Sie weinte die ganze Nacht lang.
    Das Baby weint.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii