heulen

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus *hūwil-, care provine din substantivul *hūwila. Confer ūwila.

Pronunție

  • AFI: /'hɔɪ̯lən/


Verb


Conjugarea verbului
heulen
Infinitiv heulen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
heulst
heult
Indicativ imperfect heulte
Participiu perfect geheult
Verb auxiliar haben
  1. a urla, a striga, a țipa, a zbiera, a huhura
    Nach dieser Schreckensnachricht heulten viele Menschen.
  2. a geme, a se văita
    Die Alarmanlage heulte mitten in der Nacht.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Referințe