wetten

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus wettōn < *wedden. Înrudit cu neerlandeză wedden.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɛtən/


Verb


Conjugarea verbului
wetten
Infinitiv wetten
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
wettest
wettet
Indicativ imperfect wettete
Participiu perfect gewettet
Verb auxiliar haben
  1. a face/pune rămășag, a face un pariu

Cuvinte derivate