De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
Din wider + legen.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului widerlegen
|
Infinitiv
|
widerlegen
|
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg.
|
widerlegst widerlegt
|
Indicativ imperfect
|
widerlegte
|
Participiu perfect
|
widerlegt
|
Verb auxiliar
|
haben
|
- a rebuta, a respinge
Antonime
Cuvinte derivate