De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
Din wider + legen.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
widerlegen
|
| Infinitiv
|
widerlegen
|
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
|
widerlegst
widerlegt
|
| Indicativ imperfect
|
widerlegte
|
| Participiu perfect
|
widerlegt
|
| Verb auxiliar
|
haben
|
- a rebuta, a respinge
Antonime
Cuvinte derivate
