widerlegen

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din wider +‎ legen.

Pronunție

  • AFI: /ˌviːdɐˈleːɡən/


Verb


Conjugarea verbului
widerlegen
Infinitiv widerlegen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
widerlegst
widerlegt
Indicativ imperfect widerlegte
Participiu perfect widerlegt
Verb auxiliar haben
  1. a rebuta, a respinge

Antonime

Cuvinte derivate