wittern

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana medie de sus witeren.

Pronunție

  • AFI: /ˈvɪtɐn/


Verb


Conjugarea verbului
wittern
Infinitiv wittern
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
witterst
wittert
Indicativ imperfect witterte
Participiu perfect gewittert
Verb auxiliar haben
  1. a mirosi, a adulmeca, a simți

Cuvinte derivate

Referințe