adulmeca

română

Etimologie necunoscută. O etimologie latină este posibilă latină *adŏsmāre.

Conjugarea verbului adulmeca
Infinitiv	a adulmeca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	adulmec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să adulmece
Participiu	adulmecat
Conjugare	I

(v.tranz. și intranz.) (despre animale) a simți sau a descoperi cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a hranei etc.
(fig.) (despre oameni) a căuta să afle; a da de urmă, a descoperi.

1: mirosi, (rar) puncta, (reg.) mușina, mușlui, ulma, vetri, (Munt. și Olt.) mâșâi, (înv.) adulma

a mirosi