zâmbitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a zâmbi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /zɨm.bi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zâmbitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zâmbitură zâmbituri
Articulat zâmbitura zâmbiturile
Genitiv-Dativ zâmbiturii zâmbiturilor
Vocativ zâmbitură zâmbiturilor
  1. (înv.) zâmbet, zâmbire.


Traduceri

Anagrame

Referințe