abrutiza

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

După franceză abrutir.

Pronunție

  • AFI: /a.bru.ti'za/


Verb


Conjugarea verbului
(se) abrutiza
Infinitiv a (se) abrutiza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) abrutizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) abrutizeze
Participiu abrutizat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a facedevină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe