abrutiza

română

Etimologie

După franceză abrutir.

Pronunție

• AFI: /a.bru.tiˈza/

Verb

Conjugarea verbului (se) abrutiza
Infinitiv	a (se) abrutiza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) abrutizez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) abrutizeze
Participiu	abrutizat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde însușirile morale, specific umane; a deveni sau a face să devină insensibil, asemănător cu un animal, cu o brută; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza.

Sinonime

• (se) animaliza, (se) dezumaniza

Antonime

• (se) civiliza, (se) înnobila

Cuvinte derivate

• abrutizare
• abrutizat

Cuvinte apropiate

• abrutizant
• brutal
• brută

Traduceri

a se transforma în brută

engleză: brutalise (English) (Anglia), brutalize (English) (SUA) finlandeză: raaistaa (suomi) franceză: abrutir (français) germană: brutalisieren (Deutsch) greacă: αποβλακώνω (Ελληνικά) (apovlakóno) italiană: abbruttire (italiano)

occitană: abestir (occitan), abrutir (occitan), agrolir (occitan) poloneză: ogłupiać (polski), ogłupić (polski) portugheză: embrutecer (português), embrutar (português) spaniolă: embrutecer (español) suedeză: brutalisera (svenska), förfäa (svenska)

Referințe

• DEX '98 via DEX online