zähmen

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

De origine germanică, confer suedeză tämja.

Pronunție

  • AFI: /ˈʦɛːmən/


Verb


Conjugarea verbului
zähmen
Infinitiv zähmen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
zähmst
zähmt
Indicativ imperfect zähmte
Participiu perfect gezähmt
Verb auxiliar haben
  1. a domestici, a îmblânzi, a supune

Cuvinte derivate