îmblânzi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în + blând.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.blɨn'zi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îmblânzi
Infinitiv a (se) îmblânzi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îmblânzesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îmblânzească
Participiu îmblânzit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici.
  2. (v.tranz. și refl.) a face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli.
  3. (v.refl. fig.) (despre furtună, vânt etc.) a scădea în intensitate; a se domoli.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe