zăbăluță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din zăbală + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /zə.bə'lu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zăbăluță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zăbăluță zăbăluțe
Articulat zăbăluța zăbăluțele
Genitiv-Dativ zăbăluței zăbăluțelor
Vocativ zăbăluță zăbăluțelor
  1. un fel de zăbală mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul.
  2. zăbală.


Traduceri

Referințe