zăbăluță

română

Etimologie

Din zăbală + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /zə.bə'lu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului zăbăluță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zăbăluță	zăbăluțe
Articulat	zăbăluța	zăbăluțele
Genitiv-Dativ	zăbăluței	zăbăluțelor
Vocativ	zăbăluță	zăbăluțelor

1. un fel de zăbală mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul.
2. zăbală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online