zăvelcuță

română

Etimologie

Din zăvelcă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /zə.vel'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului zăvelcuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zăvelcuță	zăvelcuțe
Articulat	zăvelcuța	zăvelcuțele
Genitiv-Dativ	zăvelcuței	zăvelcuțelor
Vocativ	zăvelcuță	zăvelcuțelor

1. diminutiv al lui zăvelcă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online