zabet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă zabit.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
zabet
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zabet invariabil
Articulat zabetul invariabil
Genitiv-Dativ zabetului invariabil
Vocativ zabetule invariabil
  1. (turcism înv.) guvernator; (p.ext.) autoritate, stăpânire.


Traduceri

Referințe