De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
Origine necunoscută.
Verb
Conjugarea verbului
zappeln |
| Infinitiv |
zappeln |
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg. |
zappelst
zappelt |
| Indicativ imperfect |
zappelte |
| Participiu perfect |
gezappelt |
| Verb auxiliar |
haben |
- a (se) fâțâi, a (se) foi; a (se) bălăbăni, a (se) bălăngăi
- Endlich zappelte ein Fisch an der Angel.
