zbânțuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din zbânțui.

Pronunție

  • AFI: /zbɨn.ʦu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
zbânțuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zbânțuire zbânțuiri
Articulat zbânțuirea zbânțuirile
Genitiv-Dativ zbânțuirii zbânțuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a zbânțui și rezultatul ei.


Traduceri