zbânțui
Variante
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /zbɨn.ʦu'i/
Verb
| Conjugarea verbului (se) zbânțui | |
| Infinitiv | a (se) zbânțui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) zbânțui |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) zbânțuie |
| Participiu | zbânțuit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) a se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online