zbânțui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /zbɨn.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) zbânțui
Infinitiv a (se) zbânțui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) zbânțui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) zbânțuie
Participiu zbânțuit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe