zburătăcire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din zburătăci.

Pronunție

  • AFI: /zbu.rə.tə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
zburătăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zburătăcire zburătăciri
Articulat zburătăcirea zburătăcirile
Genitiv-Dativ zburătăcirii zburătăcirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a zburătăci și rezultatul ei.


Traduceri