zburătăci

română

Din a zbura.

Conjugarea verbului zburătăci
Infinitiv	a zburătăci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	zburătăcesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să zburătăcească
Participiu	zburătăcit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui.
(v.intranz. și refl.) (despre stoluri de păsări) a se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ.
(v.tranz.) a face să se împrăștie; a spulbera.
Vântul zburătăcește frunzele.
(v.intranz. și refl.) (despre pui; p.ext. despre copii) a se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți.
(v.tranz.) (fig.) a ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață.