zburătăci

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a zbura.

Pronunție

  • AFI: /zbu.rə.tə'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
zburătăci
Infinitiv a zburătăci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
zburătăcesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să zburătăcească
Participiu zburătăcit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui.
  2. (v.intranz. și refl.) (despre stoluri de păsări) a se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ.
  3. (v.tranz.) a face să se împrăștie; a spulbera.
    Vântul zburătăcește frunzele.
  4. (v.intranz. și refl.) (despre pui; p.ext. despre copii) a se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți.
  5. (v.tranz.) (fig.) a ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe