zdrențuire
română
Etimologie
Din zdrențui.
Pronunție
- AFI: /zdren.ʦu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului zdrențuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zdrențuire | zdrențuiri |
| Articulat | zdrențuirea | zdrențuirile |
| Genitiv-Dativ | zdrențuirii | zdrențuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a zdrențui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri