zdrențui
Variante
Etimologie
Pronunție
- AFI: /zdren.ʦu'i/
Verb
| Conjugarea verbului (se) zdrențui | |
| Infinitiv | a (se) zdrențui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) zdrențuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) zdrențuiască |
| Participiu | zdrențuit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl.) (despre obiecte de pânză, stofă etc.) a se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe.
- I-a zdrențuit haina.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online