Sari la conținut

zeifica

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din zeu (după a deifica).

Pronunție

  • AFI: /ze.i.fiˈka/


Verb


Conjugarea verbului
zeifica
Infinitiv a zeifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
zeific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să zeifice
Participiu zeificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a deifica.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe