Sari la conținut

deifica

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină deificare, franceză déifier.

Pronunție

  • AFI: /de.i.fiˈka/


Verb


Conjugarea verbului
deifica
Infinitiv a deifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deifice
Participiu deificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe