zmeură

română

Variante

smeură

Etimologie

Origine necunoscută. Forma primitivă trebuie să fie *smeu, pl. s. smeuri, de unde singularul actual; legătura cu smeu („căpcăun”) (Tiktin) este posibilă, dar nu pare clară și nu explică macedoromână. Etimonul *meulum < meum („?”) (Scriban) nu pare deloc convingător; originea neogreacă (Tiktin; Roesler 575; Candrea) nu este posibilă.

Poate e vorba de o rădăcină slavă *sm(r)-, care indică un fruct sau un obiect, încrețit, confer rusă smoródina („coacăză”), smorčok („zbârciog”), smorstennyĭ („încrețit”), sârbă smigj, smrec, smreka („ienupăr”); bulgară smrăštjam („a cuta, a încreți”). Confer smorodin.

Pronunție

AFI: /ˈzme.u.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului zmeură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zmeură	zmeure
Articulat	zmeura	zmeurele
Genitiv-Dativ	zmeurei	zmeurelor
Vocativ	zmeuro	zmeurelor