zvecuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din zvecui.

Pronunție

  • AFI: /zve.ku'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
zvecuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zvecuire zvecuiri
Articulat zvecuirea zvecuirile
Genitiv-Dativ zvecuirii zvecuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a zvecui și rezultatul ei.


Traduceri