zwinkern
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din forma veche zwinken.
Pronunție
- AFI: /ˈtsvɪŋkɐn/
Verb
| Conjugarea verbului zwinkern | |
| Infinitiv | zwinkern |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
zwinkerst zwinkert |
| Indicativ imperfect | zwinkerte |
| Participiu perfect | gezwinkert |
| Verb auxiliar | haben |
Sinonime
- 1: blinzeln