zwinkern

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din forma veche zwinken.

Pronunție

• AFI: /ˈtsvɪŋkɐn/

Verb

Conjugarea verbului zwinkern
Infinitiv	zwinkern
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg.	zwinkerst zwinkert
Indicativ imperfect	zwinkerte
Participiu perfect	gezwinkert
Verb auxiliar	haben

1. a clipi din ochi
2. a sclipi, a licări

Sinonime

• 1: blinzeln

Cuvinte derivate

• anzwinkern
• augenzwinkernd
• zuzwinkern
• Zwinkern