De la Wikționar, dicționarul liber
(Deutsch)
Etimologie
Din forma veche zwinken.
Verb
Conjugarea verbului
zwinkern |
| Infinitiv |
zwinkern |
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg. |
zwinkerst
zwinkert |
| Indicativ imperfect |
zwinkerte |
| Participiu perfect |
gezwinkert |
| Verb auxiliar |
haben |
- a clipi din ochi
- a sclipi, a licări
