licări

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Cuvânt autohton.

Probabil din lucoare; rezultatul *lucuri s-ar fi disimilat, în formă mai puțin clară, confer licurici. După Pascu, Arhiva, 1905, 130 și Pascu, I, 111, din latină *luculĭre; după Tiktin și Scriban, legat de latină lucēre. Conform ipotezei improbabile a lui Pușcariu, Dacor., IV, 735-8, confer REW 5079a, dintr-un latină *liquorāre, pentru liquere.

Pronunție

  • AFI: /li.kə'ri/


Verb


Conjugarea verbului
licări
Infinitiv a licări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) licărește
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să licărească
Participiu licărit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente.
  2. a sclipi, a luci.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe