Sari la conținut

înamora

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în- + amor (după franceză sénamourer).

Pronunție

  • AFI: /ɨ.na.mo'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înamora
Infinitiv a (se) înamora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înamorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înamoreze
Participiu înamorat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (livr.) a se îndrăgosti.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe