înclinație

română

Etimologie

Din franceză inclination < latină inclinatio.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kli'na.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului înclinație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înclinație	înclinații
Articulat	înclinația	înclinațiile
Genitiv-Dativ	înclinației	înclinațiilor
Vocativ	înclinație	înclinațiilor

1. înclinare.
2. (geom.) unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință; înclinare.
3. (fig.) vocație, atracție, dispoziție pentru ceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online