înspica

română

Etimologie

Din latină inspicare sau în + spic.

Pronunție

• AFI: /ɨn.spi'ka/

Verb

Conjugarea verbului înspica
Infinitiv	a înspica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înspice
Participiu	înspicat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (pop.) a face spic, a da în spic.

Cuvinte derivate

• înspicare
• înspicat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online