împărat
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /ɨm.pə'rat/
Substantiv
| Declinarea substantivului împărat |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împărat | împăraţi |
| Articulat | împăratul | împăraţii |
| Dativ-Genitiv | împăratului | împăraţilor |
| Vocativ | împăratule | împăraţilor |
- suveran (absolut) al unui imperiu.
- (fig.) stăpân, conducător.
Sinonime
Cuvinte derivate
- împăratul
- împărăteasă
- împărătesc
- împărătiţă
- împărătuş
- împărăţel
- împărăţi
- împărăţie
- împărăţire
- împărăţit
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
suveran absolut al unui imperiu
|
|