împărat
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨm.pə'rat/
Substantiv
| Declinarea substantivului împărat |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împărat | împărați |
| Articulat | împăratul | împărații |
| Dativ-Genitiv | împăratului | împăraților |
| Vocativ | împăratule | împăraților |
- suveran (absolut) al unui imperiu.
- (fig.) stăpân, conducător.
Sinonime
Cuvinte derivate
- împăratul
- împărăteasă
- împărătesc
- împărătiță
- împărătuș
- împărățel
- împărăți
- împărăție
- împărățire
- împărățit
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
suveran absolut al unui imperiu
|
|