suveran
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză souverain < latină superanus.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului suveran/suverană |
||
| m./f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suveran/suverană | suverani/suverane |
| Articulat | suveranul/suverana | suveranii/suveranele |
| Dativ-Genitiv | suveranului/suveranei | suveranilor/suveranelor |
| Vocativ | suveranule/suverano | suveranilor/suveranelor |
- conducător al unui stat monarhic.
- (fig.) persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
monarh
Adjectiv
| Declinarea adjectivului suveran |
||
| Singular | Plural | |
| Masculin | suveran | suverani |
| Feminin | suverană | suverane |
| Neutru | suveran | suverane |
- care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă.
- Putere suverană.
- (fig.) absolut, fără margini; total, suprem.
- Un dispreț suveran.
- (despre state, popoare) care se bucură de suveranitate.
Sinonime
- 1: absolut
- 2: absolut, total
- 3: independent
Antonime
Traduceri
care deține autoritatea supremă