încercui

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din în- + cerc + sufixul -ui.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
încercui
Infinitiv a încercui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încercuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încercuiască
Participiu încercuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile.
  2. (v.tranz.) a face, a trasa cercuri (în jurul a ceva).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe