încercui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + cerc + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʧer.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
încercui
Infinitiv a încercui
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		încercuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să încercuiască
Participiu încercuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile.
  2. (v.tranz.) a face, a trasa cercuri (în jurul a ceva).

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=încercui&oldid=913475”