întretăiere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) întretăia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
întretăiere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întretăiere întretăieri
Articulat întretăierea întretăierile
Genitiv-Dativ întretăierii întretăierilor
Vocativ întretăiere întretăierilor
  1. acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei.
  2. (concr.) loc unde se întretaie două elemente; intersecție.


Traduceri

Referințe